Cuvantul de spirit si raportul sau cu inconstientul. Opere Esentiale, vol. 4

SIGMUND FREUD

Alături de vis și act ratat, cuvântul de spirit este domeniul vieții psihice sănătoase unde Freud documentează prezența și acțiunea inconștientului. Particularitatea lucrării de față rezidă în tentativa lui Freud de a depăși domeniul psihologiei în direcția uneia dintre științele spiritului – estetica. Nu este vorba despre o simplă veleitate, ci despre o indiscutabilă competență manifestată în atenția acordată formei cuvântului de spirit și tehnicii sale. Existența intenției conștiente a comunicării și efectul comic al râsului situează cuvântul de spirit pe teritoriul esteticii unde Freud dialoghează cu personalități cunoscute ale domeniului: Th. Fischer, K. Fischer, Th. Lipps. Cea mai interesantă contribuție a lui Freud constă în studiul plăcerii estetice produse de cuvântul de spirit: tehnica produce doar „plăcere preliminară“, care deschide izvoarele plăcerii propriu­zise provocată de retrăirea unor tendințe pulsionale prohibite cultural. Energia necesară inhibării lor se transformă, odată eliberată, în efectul comic al râsului.

Acum înțelegem că tehnica cuvântului de spirit este determinată în general de două tipuri de tendințe: cele care fac posibil ca la prima persoană spiritul să se formeze și cele care urmează să asigure spiritului un efect maxim de plăcere la cea de¬a treia persoană. Chipul cu două fețe de tip Ianus al spiritului, care protejează beneficiul său inițial de plăcere contra atacului raționalității critice, precum și mecanismul plăcerii preliminare țin de prima tendință; complicația ulterioară a tehnicii derivă din luarea în considerare a prezenței terței persoane a spiritului. Spiritul este un farsor duplicitar care slujește simultan la doi stăpâni - SIGMUND FREUD

Conform ipotezei noastre, în râs sunt întrunite condițiile ca o cantitate de energie psihică folosită până atunci pentru investire să fie supusă liberei descărcări și întrucât, ce¬i drept, nu orice râs, însă cu siguranță râsul provocat de spirit, este un semn de plăcere, vom fi înclinați să raportăm această plăcere asupra suprimării investirii de până atunci. Dacă remarcăm că cel ce aude spiritul râde, iar creatorul lui nu poate râde, aceasta ne arată că la ascultător se anulează un efort de investire și se descarcă, în vreme ce formarea spiritului comportă obstacole fie în suprimare, fie în posibilitatea de descărcare - SIGMUND FREUD