CALAUL CREDINCIOS

JOEL F. HARRINGTON

Actul de justitie din perioada Renasterii si a Reformei se încheia de
multe ori pe esafod. Uneori infractorii erau alungati din oras cu biciul
sau cu nuielele, alteori erau trimisi pe esafod pentru ca recidivasera
ori fapta lor presupunea pedeapsa capitala. Desi era cel mai detestat
personaj al justitiei, calaul devenise un personaj esential care, cu
sabia si instrumentele sale de tortura, reprezenta ultima reduta a
legii.
Pornind de la cronica personala a lui Frantz Schmidt, unul dintre cei
mai cunoscuti si activi calai din istoria Nürnbergului, Joel F.
Harrington reconstituie o perioada pe care istoria a îngropat-o în
tabuuri si stereotipii. Se foloseste de aceasta ocazie pentru a distruge
miturile cladite în jurul acestei meserii detestate si pentru a explica
mecanismele disciplinei si pedepsei din lumea postmedievala. Poate din
pricina faptului ca este o aparitie culturala sumbra, figura calaului a
fost de multe ori prezentata monodimensional, ca un fel de varf de lance
pentru obscurantismul si absolutismul din acele perioade revolute.