BALCIC. MICUL PARADIS AL ROMANIEI

LUCIAN BOIA

Pana la a fi romanesc, din 1913, Balcicul era doar un spectacol al marii şi un seducator amalgam etnic şi cultural de la marginea fostului Imperiu otoman. Daca administraţia noastra preia un targ modest, pictorii dau aici de Orient in toata splendoarea sa, dar mai ales de un peisaj şi de o lumina cu totul aparte. Deşi il vizitase in 1915 şi vazuse ce era de vazut, regina Maria se indragosteşte de Balcic abia in 1924, intr-atat de puternic, incat işi construieşte, pe ţarmul stancos şi salbatic, un adevarat paradis. Se poate spune ca datorita ei, din acest moment, mitul Balcicului nu mai are nevoie de combustia istoriei, este pur şi simplu sincron cu realitatea, ba chiar o inraureşte, dandu-i o stralucire fara egal in perioada interbelica.
Boema artistica, animatorii culturali, scriitorii, arhitecţii şi chiar şi politicienii vin vara de vara la Balcic, infrumuseţandu-l şi pregatindu-l pentru o promiţatoare cariera de staţiune marina şi culturala.Ca orice paradis, şi Balcicul a fost pierdut. Lucian Boia l-a reconstruit insa atat de bine din farame de memorie, din documente şi fotografii de epoca, incat se poate spune ca, printr-o carte atat de frumoasa, am recaştigat, simbolic, paradisul pierdut.

„Pentru turism, Balcicul era, intr-adevar, splendid daruit, atat prin pitorescul lui natural, cat şi printr-un pitoresc uman, nu mai puţin batator la ochi. in totul, era diferit, era altfel. Istorie, legenda, cine mai ştie unde era adevarul? De fapt, translaţia spre legenda e un semn bun, un simptom de vitalitate. Ramane cu noi doar acea parte a trecutului susceptibila sa starneasca imaginaţia. Balcicul este Balcic, tocmai fiindca peste Balcicul real, şi transfigurandu-l, s-a aşezat un Balcic imaginar.“ (Lucian BOIA)