Cartile lui Lucian Boia sunt mai mult decat reelaborari polemice, in sensul demitologizarii si inlaturarii locurilor comune din istoria si, implicit, din mentalitatea romaneasca. Miza reala o reprezinta scrierea unei istorii europene comune, dincolo de prejudecati si de teoriile general acceptate. Iar cartea de fata constituie expresia sintetica, necesara si lamuritoare, a ideilor de pana acum ale autorului, avand ca tematica principala ceea ce el numeste „evenimentul fondator al lumii in care traim“. Primul Razboi Mondial ramane, prin problematica morala, prin amploarea fenomenului si prin consecintele dezastruoase, materializate nemijlocit in cea de-a doua conflagratie mondiala, una dintre cele mai zguduitoare drame din istoria moderna. Sistemul de la Versailles ramane actul de nastere al Europei din zilele noastre.
La ce bun sa rediscuti vinovatiile sau responsabilitatile, deja de mult stabilite si chiar asumate? De ce ar fi potrivit sa se rescrie „semantica“ urmarilor imediate sau cu bataie foarte lunga? Are rost sa-i identificam pe invingatori si pe invinsi, cand poate, de fapt, Europa a fost marele perdant? Daca ne dorim ca istoria acestui continent sa insemne mai mult decat o simpla juxtapunere de istorii nationale, fiecare rodandu-si si reciclandu-si, intre propriile granite, propriile mituri si „idei de-a gata“, e necesar sa facem, cu obiectivitate si cu deschidere, exercitii de imaginatie precum aceasta carte, sa cautam implicatiile mai profunde ale intamplarilor si sa gasim un echilibru in interpretare. In mod cert, Primul Razboi Mondial ne determina sa privim lucrurile si intreaga noastra evolutie cu mai multa intelepciune.
Cartea lui Neagu Djuvara este povestea miracolului petrecut cu doua provincii de la marginea imparatiei turcesti, Tara Romaneasca si Moldova. Calatorii straini remarcau ca la Bucuresti si la Iasi treburile publice si viata privata aveau acelasi ritm ca la Constantinopol. Putini banuiau ca in atmosfera letargica a unui sfarsit de imperiu aristocratia fanariot-bizantina va trece de la caftan, anteriu si giubea la frac si manusi albe si isi va insusi ideile si moravurile occidentale in doar cateva decenii. Chiar inainte de ei, domnitele, de parca nu ar fi purtat niciodata salvari, fermenele, cepchene si iminei, isi etalasera la balurile de la curte rochiile croite ca la Paris sau la Viena. Nimic din vechea societate - sat si oras, negot, mestesuguri, armata, invatamant si biserica - nu a ramas pe loc.
Universul spectaculos si pestrit - in parte oriental, in parte occidental – de acum aproape doua veacuri e si mai bine infatisat in aceasta editie ilustrata: sunt zeci de pagini cu imaginile oamenilor de atunci si ale minunatelor lor podoabe, straie si arme.
Titlul este disponibil cu PRECOMANDA. Transportul este GRATUIT pentru orice preceomanda lansata pana in data de 18 decembrie. Livrarile vor fi facute incepand cu 18 decembrie.
Arhitectonic – cartea este structurată în 31 de capitole, un cuvânt din „partea autorului†intitulat „Un destin istoric între judecăţile istoriei†şi 14 anexe. În fapt, volumul este transcriptul dialogului audio-video dintre generalul Iulian N. Vlad, fost ministru secretar de stat şi şef al Departamentului Securităţii Statului şi generalul Aurel I. Rogojan, într-o vreme şef de cabinet al generalului Vlad. (...)
Prin natura muncii sale depozitar al multor informaÅ£ii, Iulian N. Vlad povesteÅŸte cu echilibru ÅŸi măsură, „sine ira et studioâ€, cele petrecute de-a lungul vremii, în momente, nu de puÅ£ine ori, de cumpănă din evoluÅ£ia României.(...)
Se cuvine a fi remarcat rolul decisiv jucat de generalul Iulian Vlad în evenimentele din decembrie 1989, când prin ordinul dat a evitat o baie de sânge, pentru ca ulterior să fie judecat, condamnat şi închis.
Oare pe cine a deranjat într-atâta gestul generalului?!
Timpul ca şi istoria cu meandrele sale aşează întotdeauna
lucrurile în matca cuvenită. Prof. Univ. Dr. Dinu C. Giurescu
Pentru generalul Iulian N. Vlad, ca om de informații care a descoperit sau intuit din vreme semnele evenimentelor viitoare, marea greutate nu a constat în relevarea adevărului, ci în rostirea lui fără a genera ură și vrajbă, fără a stârni valurile unor noi furtuni. Informațiile dezvăluite nu ar fi scăpat valorificării în scopuri politice, ori în balanța echilibrului intern și a alianțelor externe nu trebuie puse acele lucruri care, ascunse fiind, produc un rău mult mai mic, decât dacă ar fi etalate public.
Am considerat necesară această precizare pentru a face înțelese dificultățile de abordare a generalului Vlad ca interlocutor într-un demers cu finalitate publicistică. Aurel I Rogojan
La răscrucea dintre două veacuri şi dintre două milenii, Iulian N.Vlad a stat, totdeodată, la răspântia dintre două epoci istoriceale neamului românesc, iar la cumpăna dintre acestea şi-a arătat, cu patriotism şi bravură, iubirea de neam şi de țară, împiedicând să fie soloboziți câinii sfâşietori ai ființei acestui neam şi acestei țări.
Dacă ne pregătim să ne scriem pe tricolor centenarul unității şi integrității noastre naționale şi teritoriale, aceasta se datorează şi Omului patriot – cuvânt care este progenitură a Patriei – Iulian N.Vlad - şi capacității sale de a înțelege în profunzime şi cu luciditate sensul istoriei şi de a pune stavilă lunecării acesteia pe panta sisifică a destrămării voite de alții Ambasador Dumitru Chican
Las urmașilor mei faptele, așa cum au fost ele, să le judece ei, să le aprecieze, să le cântărească și să dea verdictul, pentru că fără îndoială, un verdict până la urmă va prevala. (...) În ce mă priveşte, tot ceea ce am făcut, am făcut gândindu-mă la popor şi la țară. Pentru acest motiv,pot privi în ochii oricui. (...)
Peste un număr de ani, îşi va da verdictul şi istoria,care va fi scrisă fără ură şi părtinire, cu privire la evenimentele din decembrie 1989 şi la rolul pe care l-am avut şi eu, şi institutia pe care o conduceam atunci, în acel moment de răscruce al destinelor țării noastre.
De aceea, vă solicit un singur lucru: sentința pe care o veți da dumneavoastră să coincidă cu verdictul Istoriei, pentru ca să nu fie infirmată de aceasta. Vă mulțumesc. Iulian N. Vlad