DOUAZECI DE ANI IN ROMANIA 1889-1911

REA PARKINSON

Suntem în Bucurestii fericitei belle époque, un oras prins în vârtejul modernizarii, care-l îndeparteaza treptat de Orient si-l întoarce spre Apusul altor miraje. Maude Rea Parkinson, o tânara profesoara educata la Magdeburg, amatoare de calatorii si aventura, ajunge în 1889 în capitala României, tara necunoscuta de la capatul pamântului, pe care o descopera plina de curiozitate si pe care învata s-o iubeasca cu pasiune. Însemnarile tinerei zugravesc în tonuri vii mai cu seama viata elitei frantuzite a Capitalei, în preajma careia a trait vreme de 22 de ani. _x000D_ _x000D_ Romantioasa si sentimentala, amuzanta si ironica, Maude Rea Parkinson e fermecata de acest oras pestrit, cu „o strada, o biserica si o idee" – aceea de a petrece. Teatrul si patinajul, plimbarile si balurile de caritate, cursele de cai si bataia cu flori la sosea, cumparaturile extravagante si jocurile de carti puncteaza zilele si noptile locuitorilor Micului Paris, mereu agitat si în sarbatoare. Relatarile, deopotriva critice si amuzante, nu ocolesc însa detaliile despre organizarea politica deficitara si alegerile falsificate, coruptia si provizoratul din administratie, spitalele prost dotate si mizere, cersetorii numerosi si sistemul educational neadecvat, întepând subtil moravurile unei lumi ce pare adesea condusa de un laisser-aller fara leac. _x000D_ Dincolo de toate acestea, ramân proaspete si surprinzatoare detaliile mai putin stiute pe care privirea scormonitoare a autoarei le aduce la lumina, caci, asa dupa cum ea însasi spunea la un moment dat, „lunga mea sedere în aceasta tara m-a învatat, printer altele, ca în Bucuresti nu exista secrete“._x000D_ _x000D_ „Însemnarile tinerei profesoare Maude Rea Parkinson au fost asternute pe hârtie în contextul implicarii României în Primul Razboi Mondial, când declaratia de razboi a guvernului de la Bucuresti din vara anului 1916, înfrângerea rapida din toamna si rezistenta eroica în Moldova în anul urmator au suscitat interesul publicului britanic fata de micul aliat rasaritean.“ (Constantin ARDELEANU)_x000D_ _x000D_ „M-am straduit, în aceste pagini, sa prezint cât de fidel am putut o imagine a vietii de zi cu zi a poporului român. Daca n-am reusit sa le ofer cititorilor imaginea unui popor cu desavârsire admirabil, esecul se datoreaza lipsei mele de talent, si nu lipsei de apreciere a numeroaselor sale calitati. Nu exista oameni mai calzi decât aliatii nostri, românii. Sunt extRAOrdinar de primitori, multi dintre ei având casa deschisa permanent pentru prieteni. Sunt deosebit de milosi si întotdeauna politicosi si curtenitori. Îi intereseaza atât de mult sentimentele celorlalti, încât dovedesc o capacitate de întelegere pe care n-am mai întâlnit-o la alte popoare. Un diplomat italian mi-a spus odata ca nu-si dorea o avansare, daca aceasta ar fi însemnat sa paraseasca Bucurestiul, si l-am înteles perfect.“ (Maude Rea PARKINSON)