OPERE III: MAROCCO (II)

GEORGE BALAITA

Balaita se afla in largul sau cind arunca o privire radiografica asupra fiintelor si lucrurilor din realitatea zilnica inconjuratoare, surprinzindu-le umbrele interioare, invizibile cu ochiul liber. Un fantastic de tip foarte aparte, insolit, natural, s-ar putea spune in mod paradoxal, tisneste din acuitatea observatiei fixe, staruitoare, perforante asupra banalului, ca la Kafka.” (Ov.S. Crohmalniceanu)„Adevaratul mesaj al lui George Balaita se afla nu in ce spune, ci in cum spune si consta poate intr-o nesfirsita bucurie ca lumea exista.” (Alex. Stefanescu)„Nu s-ar zice, citindu-i frazele sprintene, pline de verva si de umor (cu destula autoironie), debitate cu un fel de spontaneitate a scepticismului de sine, ca George Balaita e de fapt un maximalist, de nu chiar un fundamentalist al literaturii. Dar un fundamentalist cu religia mai degraba ascunsa sub nonsalanta decit exhibata.” (Al. Cistelecan)