HULIGANII
MIRCEA ELIADE
Cod produs: YHU00486
nu este in stoc
Acest produs nu mai este la vanzare
Petru Anicet ajunse la lectie cu o jumatate de ceas mai tirziu. Anisoara il astepta, ca intotdeauna, in fata ferestrei mari care se deschidea in parc, cu amindoua miinile rezemate de zid. Parea palida, emotionata, ca si cum apropierea lui ar fi hotarit asupra unor lucruri foarte grave. Pianul era deschis, cu un caiet de Czerni pe pupitru; alaturi, pe mescioa-ra, nelipsitul vas cu flori...
Daca esti din
se livreaza in 2-5 zile lucratoare
Ai intrebari?
Suna-ne acum la 0311.100.294
Transport Gratuit
Peste 125 RON
Oferi un cadou?
Ti-l impachetam noi!
Huliganii de Mircea Eliade
Petru Anicet ajunse la lectie cu o jumatate de ceas mai tirziu. Anisoara il astepta, ca intotdeauna, in fata ferestrei mari care se deschidea in parc, cu amindoua miinile rezemate de zid. Parea palida, emotionata, ca si cum apropierea lui ar fi hotarit asupra unor lucruri foarte grave. Pianul era deschis, cu un caiet de Czerni pe pupitru; alaturi, pe mescioa-ra, nelipsitul vas cu flori proaspete.
- Iar a rupt Adriana un tablou! sopti indata ce Petru deschise usa. L-am ascuns aici, mama nici nu stie!...
ii lua mina si-1 trase catre fundul odaii, mai intunecat, mai straniu prin acele candele vechi si niciodata aprinse, atir-nate de tavan si insirate pe policioarele coltarului. Anisoara ii stringea mina fara sfiala; acum nu avea de ce sa se teama, Adriana rupsese un nou tablou. Putea sa-1 atraga alaturi de trupul ei, putea sa-1 simta aproape.
- De-abia ieri il pictase!...
Ii arata tabloul; fara nici o noima si inutil de fantastic, ca toate tablourile dnei Lecca. Pinza avea desigur o legenda, dar Anisoara nu se pricepea s-o lamureasca. Petru privi cu oarecare melancolie peisajul acela fantomatic, cu pomi inalti si golasi, care semanau atit de mult cu castanii parcul
- Iar a rupt Adriana un tablou! sopti indata ce Petru deschise usa. L-am ascuns aici, mama nici nu stie!...
ii lua mina si-1 trase catre fundul odaii, mai intunecat, mai straniu prin acele candele vechi si niciodata aprinse, atir-nate de tavan si insirate pe policioarele coltarului. Anisoara ii stringea mina fara sfiala; acum nu avea de ce sa se teama, Adriana rupsese un nou tablou. Putea sa-1 atraga alaturi de trupul ei, putea sa-1 simta aproape.
- De-abia ieri il pictase!...
Ii arata tabloul; fara nici o noima si inutil de fantastic, ca toate tablourile dnei Lecca. Pinza avea desigur o legenda, dar Anisoara nu se pricepea s-o lamureasca. Petru privi cu oarecare melancolie peisajul acela fantomatic, cu pomi inalti si golasi, care semanau atit de mult cu castanii parcul
Editura | Humanitas |
Autor | Mircea Eliade |
Fii primul care sparge gheata!
Spune-ne parerea ta despre acest produs si porneste discutia.